Războiul din Gaza a făcut sute de victime până acum, iar dintre cele 219 persoane ucise de bombardamentele aviației israeliene, cel puțin 63 sunt copii. Informația este confirmată de Ministerul palestinian al Sănătății.
În același timp, printre cele 10 persoane ucise în Israel, doi sunt copii, informează autoritățile de la Tel Aviv.
Bombardamentul aviației israeliene asupra centrului orașului Gaza a șters de pe fața Pământului strada al-Wihda. Duminică, nu mai puțin de 13 membri ai familiei Al-Kawalek ar fi fost uciși, îngropați sub dărâmăturile propriei case. Cei mai mulți erau copii, inclusiv un bebeluș de numai șase luni.
Printre cei uciși s-au numărat surorile Yara (9 ani) și Rula (5 ani). Unul dintre profesorii fetelor le-a descris, pentru BBC, drept eleve politicoase și foarte silitoare, care întotdeauna își făceau temele la timp. Într-o imagine care circulă pe rețelele de socializare apare Aziz al-Kawalek, în vârstă de 10 ani, singurul membru supraviețuitor al familiei sale. El stă așezat lângă trupul mamei sale.
„Nu am văzut altceva decât fum”, a declarat unul dintre membrii supraviețuitori ai familiei, Sanaa al-Kawalek, pentru Felesteen Online. „Nu-mi puteam vedea fiul lângă mine, dar căutam să îl îmbrățișez, deși nu zăream nimic”.
Cea mai tânără victimă din tabăra israeliană este Ido Avigal, un băiețel de numai 5 ani, ucis miercurea trecută în orașul Sderot, din sud. Ido a fost ucis în timp ce se afla într-un adăpost. Armata israeliană a descris incidentul ca fiind unul „incredibil de rar”.
Mama lui l-a dus în camera fortificată imediat ce sirenele de rachete primite au dat alarma în Sderot, relatează Times of Israel. Însă șrapnelul de rachetă a străpuns placa metalică de protecție folosită pentru a acoperi fereastra camerei în care se aflau ei. Ido nu a avut nicio șansă să scape.
„A fost o bucată de rachetă care a venit la un anumit unghi, la o anumită viteză și la un anumit punct”, a declarat purtătorul de cuvânt al IDF, Hidai Zilberman.
Eram acasă și copiii erau puțin plictisiți, așa că soția mea Shani a mers cu ei la casa surorii sale, două clădiri mai încolo. Îmi pare rău că nu am luat șrapnelul în locul tău, fiule. Acum câteva zile, m-ai întrebat: «Tată, ce se va întâmpla dacă sirena se aude în timp ce suntem în aer liber?». Ți-am spus că atât timp cât vei fi cu mine, vei fi protejat. Am mințit”, a povestit cu lacrimi în ochi tatăl lui Ido, Asaf Avigal.
Nadine Awad era o școlăriță arabo-israeliană veselă, în vârstă de 16 ani. Se afla cu tatăl ei în primele ore ale dimineții de 12 mai când o rachetă le-a lovit mașina și casa, ucigându-i pe amândoi. Mama ei, care era și ea în mașină, a fost grav rănită.
Vărul lui Nadine, Ahmad Ismail, spune că a auzit sunetul unei rachete lovind interiorul casei din orașul Lod, aproape de Tel Aviv. Aici, în Lod, locuiesc împreună israelieni arabi și evrei.
„S-a întâmplat atât de repede. Chiar dacă am fi vrut să fugim undeva, nu avem o cameră sigură”, a declarat el pentru postul public Kan.
Nadine a fost descrisă de colegi drept „o fată foarte specială”, elevă în clasa a IX-a, care visa să devină doctor.
„Era o fată atât de specială, o fată atât de talentată. Ea a vrut să cucerească lumea”, a declarat Shirin Natur Hafi, directorul liceului unde învăța Nadine.
Pe 14 mai, cei patru copii ai lui Muhammad al-Hadidi – Suhayb (13 ani), Yahya (11 ani), Abderrahman (8 ani) și Osama (6 ani) – și-au pus pe ei cele mai bune haine și au plecat în vizită la rudele din tabăra de refugiați Shati, în afara orașului Gaza. Doreau să sărbătorească Eid, care marchează sfârșitul Ramadanului.
„Copiii și-au pus hainele, și-au luat jucăriile și s-au îndreptat spre casa unchiului lor pentru a sărbători Eid. Au sunat seara să implore să rămână peste noapte și eu le-am spus că este ok”, le-a declarat reporterilor tatăl lor.
A doua zi, clădirea în care locuiau a fost lovită de aviația israeliană. Doar fratele lor de cinci luni, Omar, a supraviețuit.
Copiii mei stăteau cuminți în casă, nu purtau arme asupra lor, nu ei au tras cu rachete. Ce au făcut pentru a merita acest lucru? Suntem civili”, este strigătul disperat al lui Muhammad al-Hadidi.
Aceeași poveste și în cazul lui Tala Abu Al-Ouf (13 ani). Ea și fratele ei Tawfik (17 ani) au pierit în bombardamente. Atacul a luat și viața tatălui lor, dr. Ayman Abu Al-Ouf. Era șeful medicinei interne la Spitalul Al-Shifa din Gaza. În zilele dinaintea atacului, dr. Abu Al-Ouf lucrase ore suplimentare la spital, după cum își amintesc prietenii de familie.
Unul dintre profesorii lui Tala a descris-o pe fetiță ca fiind „un elev excelent pentru clasa a șaptea”. „Tala era interesată de orele de religie și îi plăcea să citească și să memoreze Coranul”.
„Oamenii ăștia au suferit deja foarte mult. Această nebunie ar trebui să înceteze… Violența ar trebui să înceteze, pentru a le oferi acestor copii un viitor”, a declarat pentru BBC Yazji Hozayfa, managerul Consiliului pentru Refugiați.